Argent Company:

Despre Gradini

TIPURI DE GRADINI

            În primul rând, prin gradina întelegem un spatiu delimitat, cu vegetatie naturala sau cultivata, caruia i se atribuie calitati de agrement si estetice.
            Pentru a diferentia diferitele tipuri de gradini trebuie sa avem în vedere nu numai aspectul lor concret, ci si functia lor în viata comunitatii. De exemplu, la noi, spre deosebirile de francezi, gradinile (Cismigiul, Filaretul, gradina preotului Ilie etc.), estetica si arhitectura gradinii cade în plan secund, mai importante fiind existenta vegetatiei naturale si a apei.
           Gradinile "versailleze" franceze, la fel ca si gradinile italiene, trebuiau sa fie un fel de "muzeu al minunatiilor", în ele aflându-se plante rare, pesti exotici, potârnichi, grote, cochilii si perle colorate. Bineînteles, în timp, înca din Evul Mediu, aceste gradini au fost separate în gradini de legume, medicinale, de flori etc. Mai târziu, ele au început sa fie separate pe tipuri de flori, în gradina ornamentala ramânând numai plantele "pentru buchete".
           Dupa secolele 18-19, se impune modelul englez de gradina, care se voia însa tot artistic, pictural, însa cu un aspect mai apropiat de cel natural. În secolul 20 începe sa se revina la forma geometrica a gradinilor, unde plantele trebuie sa se "supuna" vointei umane, respectând ordinea si disciplina.
           Si în România, gradinile au aparut înca din sec. 16, chiar daca ele aveau forme mai modeste, reprezentând copii ale gradinilor italiene, fiind create si întretinute de gradinari straini. Astfel, Gradina Kiseleff, ca si Cismigiul, a fot realizata dupa planurile arhitectului peisagist austriac Carl Friedrich Meyer.  

GRADINILE DE LA VERSAILLEZ

             Folosirea gradinilor de la Versaillez, pe lânga functia contemplativa pe care o îndeplineau, era aceea de sarbatorire si de petrecere. În acest scop, anumite locuri din gradina au fost folosite doar ca amplasament, unde se înaltau somptuoase constructii pentru gustari, teatru, supeu si bal. De exemplu, edificiul unde se serveau gustarile era un cabinet de vredeata, în forma de pentagon servit de cinci alei. În mijlocul sau se afla o fântâna arteziana, înalta de peste 10 metri, al carei bazin avea gazon pe margini. Fiecare din cele cinci alei era împodobita de o parte si de alta de arcade de chiparosi.
             Pe lânga vegetalul gradinilor versailleze, în acestea se întâlnea pretutindeni un alt element: apa. Astfel, se întâlneau bazine fara numar, jeturi drepte, încrucisate, cascade si pânze, mlastini, alei de apa, chiar munti si teatre de apa.

 GRADINA PREOTULUI ILIE DE LA COTROCENI

              În Bucuresti, în secolul 19, exista o gradina particulara despre care se spune ca era frumoasa ca raiul. Despre aceasta minunatie exista însa putine relatari. Totusi, Alexandru Macedonski, face pe la 1913 o descriere a gradinii:

             "Se afla pe înaltimea acelui deal, în stânga soselei prafuite, o casa cum sunt mai toate în mahalalele noastre. Dar la spatele gardului înalt, dealul se pravalea deodata pâna spre o întinsa câmpie si întocmea o larga si adânca vagauna scobita de mâncatura apelor. În acea vagauna, îsi facuse preotul Ilie faimoasa gradina, rasadita numai din trandafiri, afara de o bolta de coacaze ce se afla în fundul ei. Pe amândoua coastele vagaunii se agatau trandafiri stufosi, încarcati de frunze si flori; iar în vale, în fund, alti trandafiri numai unul si unul. Petalele lor aici erau rubine, ce pareau câteodata sânge si câteodata flacara. Ma prind ca nicaieri nu se vor fi adunat atâtea popoare de trandafiri la un loc. Se aflau printre dânsele si trandafiri de argint curat, si galbeni ca aurul cel mai feciorelnic..."

            În "Istoria Cotrocenilor" se mentioneaza ca în gradina se puteau vedea si brazi, pini, plopi, salcii, rachite, castani, platani, plus numerosi pomi fructiferi. Gradina nu se facea remarcata prin formele si dispunerea arborilor, ci numai prin multimea si varietatea lor.
            De fapt, gradina preotului Ilie se deosebea radical de cele cu care ar fi putut sa se înrudeasca (cele frantuzesti sau italienesti). Mai degraba modelul sau imaginar ar fi fost Gradina Domnului.